Fiecare cort din tabara de la Rast ascunde o poveste despre disparitia comunei, iar printre cei care spun aceste povesti sunt si persoane importante din sat.
Viceprimarul, preotul, factorul postal, politistul, toti stau in corturi alaturi de oameni si incearca sa le ridice moralul. In aceste momente, când si speranta oamenilor a inceput sa se stinga, ei sunt cei care le aduc o vorba buna. „De doi ani de când sunt viceprimar, nu i-am vazut niciodata pe oameni atât de deznadajduiti. Mi-e mila de ei, dar nu am cum sa ii ajut pentru ca si eu am pierdut tot, la fel ca ei. Am plecat in acele zile printre ultimii si nu am luat decât câteva lucruri si covoarele care sunt mostenire si ne-am refugiat intr-un cort“, a spus viceprimarul Marin Ungureanu. Preotul George Vladoi este mereu inconjurat de oameni, le asculta necazurile si ii povatuieste sa aiba rabdare si credinta in Dumnezeu si sa treaca cu fruntea sus peste aceasta incercare. „Sunt preot la bine si la rau pentru ca sunt alaturi de acesti oameni de 21 de ani. O luna am dormit in cort, unde ajunsesem sa ma simt ca acasa. Nu am crezut niciodata ca o sa ajung sa tin slujba de Inviere in cort, pe câmp sau ca o sa ingrop un mort intr-un cimitir inundat. Atunci când am plecat in pribegie, am pus pe perete doua icoane ca sa imi pazeasca Dumnezeu casa si a avut grija de ea, pentru ca apa nu a intrat decât in pivnita“, isi aminteste preotul.
„Pentru câteva minute, uita de drama pe care o traim cu totii“
La usa corturilor striga zilnic si Ion Vladoi, factorul postal al satului, care le aduce ca de fiecare data scrisori, mandate si chiar citatii. „Aduc fie vesti bune, fie rele. Oamenii se bucura la fel ca inainte când primesc o scrisoare de la cei care sunt departe si se supara când in plic este o citatie. Am invatat sa traim departe de casele noastre luate de ape si sa ne simtim ca acasa in corturi“, a povestit postasul din Rast. Mereu certându-i pe oameni ca nu isi tin animalele si pasarile inchise, Elena Rudareanu, medicul veterinar din comuna, ii face pe sinistrati sa uite pentru câteva momente de necazurile lor. „Când ma duc sa le vaccinez vietatile pe care le au pe lânga corturi, ei incep sa imi povesteasca cu entuziasm despre ele si pentru câteva minute uita de drama pe care o traim cu totii. Cu toate ca eu nu dorm noaptea in cort, in fiecare zi sunt aici alaturi de ei si incerc sa le ridic moralul. Mai tip la ei, mai râd cu ei si timpul trece mai usor pentru toata lumea“, a spus Elena Rudareanu.
Cât timp satul a fost evacuat, si politia din comuna s-a mutat in tabara, la cort, iar politistii au trait la fel ca sinistratii. Acum, dupa ce s-au mutat din nou in postul de politie din sat, isi amintesc de perioada cât au stat in tabara. „Eu stateam cu chirie in Rast, dar casa a cazut si pot spune ca sunt si eu sinistrat. Am dormit aici, in cortul politiei, unde imi faceam serviciul. Probleme deosebite nu avem, dar trebuie sa le aratam oamenilor ca suntem lânga ei, sa ii consiliem ca sa nu isi piarda speranta“, a declarat agent Mirel Dârman, ajutorul de sef de post din Rast.
